Ce nu face omul cand e doborat de lungile pauze publicitare ce umfla bugetul televiziunilor? Ajunge chiar sa butoneze intr-atat incat sa nimereasca, printr-o fatala greseala a soartei, pe postul minunat al telenovelistelor casnice: Acasa TV. Nu am nimic cu postul, din partea mea sa faca ce vor, dar o anume emisiune chiar ar trebui sa primeasca ceva premiu care sa multumeasca public pentru promovarea unor personaje dubioase - hibrizi rezultati in urma unor operatii nereusite de adaugare a unui neuron pentru o firava sinapsa care sa le asigure cateva functii vitale(inspira-expira, inspira-expira). Ma rog, in caz ca nu v-am dat destule indicii, sa mentionez un tip trasnit si adorabil- dupa parerea mea- si un domnisor foarte bine satirizat de cei de la Mondenii? Eh, sa zicem ca nu v-ati prins. Povestiri de noapte. *sunet triumfator, trompete, famfare si ce mai vreti voi* (era sa uit de covor) * si un covor rosu, ca la premiile Oscar*
Deci, in mod normal as fi trecut mai departe la sportul meu preferat (a butona telecomanda, for those who didn’t keep the track), dar mi-a placut, oarecum ceea ce Cabral (oh, me likes him a lot) anunta. Era vorba despre un fel de… recapitulare a evenimentelor memorabile, grandioasa, nemaintalnite, extraterestre si extraplate la care Acasa TV si mai exact emisiunea Povestiri de Noapte a avut un rol fundamental. *efecte de scena. Din nou trompete, se anunta un nume mare*
Nikita.
Multi, printre care si eu, se mai intreaba cum aceasta … creatura (a fi scuzata lipsa unui cuvant care sa descrie mai bine fenomenul) a devenit cunoscuta. Am cautat, in zadar pe net ceva care sa ma lamureasca, dar nu am gasit. In urma acestei cautari am gasit un alt blog care avea un post legat de aceasta “faptura gingasa” si acolo erau si niste video-uri de pe net, asa ca va puteti uita aici ca sa vedeti ca nu dau eu din gura de nebuna. Sau poate chiar vorbesc eu aiurea din moment ce descrierea sa, cel mai probabil facuta in bataie de joc pe site-ul ProTV, spunea:
Dacă Michelangelo ar fi cunoscut-o, i-ar fi sculptat voluminoasele forme de zeiţă dâmboviţeană în marmură de Carrara. Da Vinci, izbit de finele trăsături ale gingaşei făpturi, ar fi pictat cu totul altfel chipul Giocondei. Canon de frumuseţe peste timpuri, drăgălaşa Nikita emană feminitate din toţi porii.
Dupa cum spuneam, in aceasta odioasa “recapitulare” am putut vedea o serie de “reportaje” cu domnisoara (eh, astazi sunt si eu politicoasa), dintre care voi incerca sa reproduc imagini (prin cuvinte, nu vreau sa ma simt responsabila pentru eventuale probleme legate de ochi sau inima) sau replici.
Recunosc, n-am prins reportajul de la inceput, dar voi incepe cu primele imagini pe care eu am avut nenorocul sa le vad. Domnisoara (sunt inca politicoasa) se afla in cada, acoperita in mare parte (spre imensa fericire a poporului roman) de spuma (va dati voi seama, cum toata populatia masculina a planetei isi dorea sa fie in locul acelei spume sa acopere trupul de “fotomodeala” a Nikitei?). Vorbea despre diferenta dintre dragoste si sex si totul ar fi fost in regula daca ea ar fi tacut si nu s-ar fi aflat in cadrul ala sau daca nu ar fi existat. Ignoram dezacordurile gramaticale care se ivesc mai departe in mod volunar bine inteles, in scop educativ pentru ca, copiii sa stie cum NU se vorbeste (ce suflet mare are Nikita). Scena urmatoare… Ea e undeva pe o terasa, parca…oricum, in aer liber, intr-o rochie rosie de seara care ii afiseaza bustul, si inca ce ditamai bustu’. Subiecte precum feminitatea, latura feminina si senzuala a “vedetei” si cum mai merg lucrurile in viata sa, ce in mod clar ar trebui ecranizata intr-un “bestseller hollywoodian” au fost atinse in dialogul dintre o sarmana fiinta ce se chinuia sa tina pasul cu incultura ce asigura audienta si incultura insasi. Nu-mi amintesc exact ce au mai vorbit, poate imi era cam lene sau poate pur si simplu corpul meu a avut o reactie alergica in urma unor cadre cu Nikita mangaindu-se, arantand fiecare din cele mult prea multe curbe ale corpului sau si demonstrand tuturor ca e femeia perfecta. Ah! Imi amintesc acum ce spunea despre ea.
“O femeie trebuie sa fie gospodina acasa, leoaica (nu sunt foarte sigura daca “leoaica” a zis, dar il vom folosi de dragul completarii) in pat si doamna pe strada.”
Reporterul: “Si tu esti toate acestea?”
Cu hotarare, fara sa se gandeasca prea mult (adica mai mult de o milisecunda): “Da”
Si cum dorea ea sa demonstreze ca intr-adevar e femeia perfecta? Le are pe toate. Pe langa ca reprezinta o multitudine de calitati pe care imi e si greu sa le enumar, ea este si … frumoasa. Si sexy. Senzuala si exotica. Un trofeu sexual la care orice barbat tanjeste (cer un minut pentru a sarbatori faptul ca nu sunt barbat. Daca ce spune ea e adevarat, m-as injosi intr-un mod mai presus de cuvinte)
Nikita este o femeie credincioasa. O vedem aprinzand lumanari intr-o biserica unde gurita ei aia perlata ne spune: “Biserica asta este singura biserica in care ma simt cel mai bine”. Ne bucuram pentru domnisoara (deja ma cam intrec cu gluma, nu?), si la fel de mult se bucura si tanarul reporter a carui barba tremura si intr-un sfarsit cedeaza intr-un hohot de ras mascat aproape la timp de un lung sir de tuse.* Saracul baiat, era racit probabil * Multumim Cerului ca enoriasa nu a fost dotata cu o inteligenta superioara si nu a observat situatia jenanta.
Din nou, apetisanta blonda (hai ca ma pricep deja) apare in cadru. Se afla in cimitirul Bellu, unde aprinde lumanari celor ca ea. Haideti mai, nu fiti rai. Celor ca ea, adica vedetelor. Si poetilor in mod special, pentru ca diva noastra e si poiata (pentru mai multe informatii, va invitam sa urmariti Mondenii). Aprinzand lumanarea lui Eminescu, aminteste ceva despre spirite, ceva de genul ca o striga spiritul lui Eminescu sau ceva asemanator - noi speram ca Spiritul mai sus mentionat nu a ragusit pana cand artista a ajuns la mormant. Se indreapta apoi spre Nichita Stanescu si ne incanta cu un monolog din care retin: “Daca ar sti Nichita Stanescu ca dupa atatia ani a venit la mormantul lui Nikita…” (intr-adevar, ce onoare pe poet). Undeva mai departe in monolog vorbeste despre cum si-a … ridicat, daca pot spune asa, numele pe sudoarea fruntii ei si restul bazaconiilor pe care nu m-am mai chinuit sa le diger. Ultima oprire a fost la mormantul lui Bogdan (varianta OTV: Ralph) sau adolescentul indragostit de profesoara de romana si care s-a aruncat de la etaj. Ma rog, ideea e ca Nikita a varsat lacrimi amare care probabil s-ar fi vandut pe eBay cu miliarde de catralioane de dolari si a acuzat-o in acelasi cadru pe Corina, profesoara lui Bogdan – bineinteles, undeva prin diareea verbala a acesteia se aflau din nou fraze precum “a venit Nikita sa te vada”, “Tu esti sus, si eu sunt aici, jos” sau mai stiu eu ce. Cimitirul a ramas in urma, Nikita e acum la machiaj in culisele Acasa TV. Sensibilei dive ii sare tandara din cauza nu stiu carei probleme si ii acuza pe cei de la Acasa TV ca o cheama mereu sa isi bata joc de ea in fata natiunii. Cabral ii rade in fata si spune ca nu e asa. (Cabral, baiat bun, nu vezi, draga ca fata incepe sa se foloseasca de al ei pustiit neuron?)
Ultima faza e demna de orice… Nu stiu. E demna de orice. Ea, minunata, incantatoarea, senzuala … (cum s-o mai numesc?) aparitie. :)) Cum ziceam…Minunata, incantatoarea, senzuala aparitie se afla la malul Marii Negre, miscandu-se lasciv printre valuri, pe nisip si in fata figurilor scarbite a unor privitori, descoperindu-se in adevarata sa splendoare, lasand “textila” si demonstrandu-ne cum senzualitatea “duhneste” prin fiecare por al masei sale de … grasime. Lasand la o parte alte comentarii rautacioase, pe care le-am omis de-a lungul acestui lung post, Nikita ne arata sanii, chilotii tanga si o burtica reliefata de mulatul tricou ud. Dar femeia e mandra de ce are, si noi suntem mandri de ea, nu? La fel de mandra e si o admiratoare care vine cu nepotul ei, Constantin Brancoveanu sa i-l prezinte vedetei, care admira initiativa de a da copilului numele unui mare sculptor roman. Nu cred ca a fost incantata cand doamna a corectat-o, drept pentru care, dupa ce “a dat cu stangu-n dreptu” a trimis-o pe fana la plimbare. Frumos e insa comentariul redactiei : “Poftim cultura!”
Noi o iubim din suflet pe Nikita. Desi “greutatile vietii in viata au facut-o sa care mai mult decat a trebuit sa duca”, noi stim ca e o femeie realista, realizata, inteligenta, frumoasa, sufletista, senzuala, perfecta si stim ca toti cei ce o critica sunt doar “invidiosi, ca ea e cunoscuta si ei nu este”. Asa ca propun sa nu o mai criticam, ci sa o iubim pentru ceea ce e: un mare, dezastruos monument al fiintelor subdotate intelectual.
Mai departe catre…nimeni. (me is evil)
